In seara asta, ca de obicei, mi-am aruncat privirea pe Facebook. Multe poze dragute, citate celebre, unele interesante, altele banale.
Dar la un moment dat mi-a atras atentia o fotografie care reprezenta Colegiul National “Costache Negri” din Galati, astazi, alaturi de o fotografie a aceluiasi edificiu care a fost inaugurat in 1902 sub denumirea “Scoala Normala de baieti Costache Negri”.
Imi plac pozele vechi, mi-e dor de imaginile orasului copilariei mele pe care le mai pastrez confuz in amintiri, si daca fotografiile sunt rare putem in schimb sa ne amintim cate ceva din istorie consultand surse pe care le gasim din plin, gratie Internetului.
Aud prea des spunandu-se ca daca se inchide Combinatul moare orasul… M-am cam saturat de comentariile astea!
Eu m-am nascut aici si nu pot fi de acord cu asta, pentru ca desi eram mica atunci cand a inceput minunata industrializare, mai am inca in minte un oras curat, in care si tatal meu a plantat copaci, cu oameni gospodari, care isi invatau copiii sa arunce biletele de autobuz la cosul de gunoi, sa intre in casa la ora 13, sa salute vecinii, sa nu manance bunatati in fata altor copii mai sarmani, sa nu iasa cu jucarii scumpe afara, in care mai toti ieseau duminica la plimbare gatiti cu cele mai bune haine, mergeau la film si la teatru, etc.
Vi se pare hilar? Erau niste lucruri de minim bun simt care nu mai inseamna mare lucru astazi, din pacate.
Pentru toti cei care cred ca orasul s-a dezvoltat odata cu Combinatul am copiat cateva date din istoria Galatiului de pe Wikipedia, si am spicuit date doar pana acum 100 de ani.
1805: Franța și Anglia înființează vice-consulate.
1821: Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui Tudor Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman. Masacrul de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.
1831: Populația orașului era de 8.605 locuitori.
1832: Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
1834: Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece.
1836: Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul primei conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și contagioși.
1837: Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila.
1842: Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000.
1844: Se înființează Fabrica de Conserve.
1846: Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa
1847: Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt.
1850: Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat.
1852: Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar fi: Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genova și Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandria, etc.
1854-1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost extinsă la Sulina și Ismail.
1856: Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4 noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei, Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima sucursală a unei bănci străine din Moldova.
1857: Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul ziar românesc numit „Gazeta Danubiu”.
1858: Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat.
1860: Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară, drept urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua capitală a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.
1861: Se deschide Fabrica de Lumânări.
1862: Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea.
1864: Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I.
1867: Se înființează Liceul Vasile Alecsandri, care în prezent este Colegiu Național.
1869: La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați – gara Barboși. Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu. Se înființează și Fabrica „Leul” pentru sârmă și cuie.
1870: În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila. În iulie Se pune în circulație linia ferată Galați – Tecuci.
1872: Pe 13 septembrie este inaugarată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire impunătoare. Se deschide și linia ferată București – Brăila – Barboși – Galați – Bârlad.
1877: Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa – Tiraspol – Cetatea Albă – Reni – Galați.
1878: Se deschide Arsenalul Marinei Militare
1881: Se intalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție.
1882: Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului feroviar de sub cartierul Vadu Ungurului.
1884: Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului „Obor de fân”.
1887: Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje „Albina”.
1889: Se înființează Biblioteca V.A. Urechia.
1894: Se deschide Fabrica de Ulei „Etna”.
1895: Se deschide Fabrica de Cherestea „Goetz”.
1900: Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din oraș. Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada Portului spre centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada Mavromol până la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina Publică, altele făceau legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci continua pe Strada Traian până la Spitalul „Elisabeta Doamna”. În acest an populația orașului a fost evaluată la aproximativ 80.000 de locuitori.
1902: În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor din București.
1908: Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă.
1914: Galațiul avea 16 consulate străine.
Impresionant, nu?
Consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa faca orice, pentru a schimba ceva, nu doar sa intoarcem capul scarbiti de mizerie.
Chiar si eu prin acest demers nu fac mare lucru, dar am convingerea ca trebuie sa respectam mai mult ce au facut altii inaintea noastra si sa incetam a mai folosi expresii de genul: “oras de r..”, “tara de r…”.
Noi suntem cei care sfintim, sau nu, aceste locuri atat de ingaduitoare cu noi!
Sa aveti o seara placuta!